Poet și prozator român contemporan, născut la 26 octombrie 1951 în Titu, județul Dâmbovița. Numele vechi: Dumitru Sandu. A absolvit Universitatea din București, Facultatea de Fizică, specializarea Biofizică.

Debut publicistic cu două poezii, în Viața Românească, nr. 1/1986, și cu o povestire în magazinul SF Helion, Timișoara, iunie 1987. Diverse premii la concursuri de poezie, proză scurtă, anticipație, dramaturgie, roman (Premiul Nemira, 1998, pentru La un colț de cotitură, semnat Camelian Propinațiu).

Heteronimul „Camelian Propinațiu“ vine din limba latină: propinatio = „invitare la băutură“; în Bucovina și Galiția, propinatori se numeau țiitorii de crâșme.

Se identifică literar cu un mazil basarabean din Codrii Bâcului.

Camelian Propinațiu este nepotul preotului Grigore Constantinescu, profesorul de limba noastră cea română, la Seminarul din Chișinău, al poetului Alexei Mateevici.

Cărți importante, tipărite sau pdf-uri:

Trilogia “NECHEZOL. Întâmplări din viața înlocuitorilor de intelectuali”:

La un colț de cotitură, Ed. Nemira, 1999 (Ed. a doua, Edago, 2006); redactorul de carte, opozantul la ceaușism Dan Petrescu, văzând aici, 10 ani după Revoluție, „adevăratul și unicul până acum roman al tranziției“.  (Dan Petrescu – „În răspăr”, Ed. Nemira 2000, p. 37)

Oligopedagogia, Edago, 2006, roman latino-american și sovieto-rus despre absurditatea de a învăța pe altul, într-un sistem educativ nefrecventabil.

Mușcătura (EvAGO, 2011), romanul imposibilității de a nu „publica“, deși „pe Poezie a luat-o dracu”, de unde și delirul lui Armand Hrestic despre o instituție providențială, Uniunea Scriitorilor de pdf-uri.

La Târgul de Carte Gaudeamus 2006, Camelian Propinațiu a difuzat evocarea: Puii păsării cu clonț de rubin pe urmele poetului Nicolae Labiș, Edago, 2006, împlinindu-se 50 de ani sumbri și rău prevestitori a extincție colectivă și tăierea limbii, de la acel omor.

Dl. Cameleon Popândău, cum a fost poetul botezat de un preopinent pe chat, se va ilustra, ca tot omul din subterană, și ca postac profesionist, teoretizând dinadins prolix unele „Probleme de Bază ale Românilor“ în pedefeul Postromânismul, Editura Virtuală AGO, 2011, prefațiune la „reacțiile și deflagrațiile alese“ din culegerea pdf de comentarii exemplare, „manual pentru postaci profesioniști“, Luminarea Poporului, (EvAGO, 2011, 819 p.).

De notat că Armand Hrestic îi semnala lui Ioil Borgiah drept notabil acest veritabil „Curs scurt de Inițiere spirituală ca postac profesionist”, deoarece se bazează pe nișteListe de cărți și trăiri bune, fie Lista lui Propinațiu, fie oricare alta tot de pdf-uri gratis, descărcate mai mult de pe net, propusă pe drumul Marii Recuperări a istoriei netrăite de popoarele din Est, presărate în calea năvălirilor barbare ca o avangardă a civilizațiunii occidentale.

Având în 2011 deplin încheiată Trilogia Nechezol, deplin exprimat, prozatorul român contemporan Camelian Propinațiu fiind un poet hiperactiv, deși a promis cititorilor de mesaje că nu mai scrie ci doar bea și clevetește, a ajuns să figureze vremelnic în Wikipedia drept întâiul cronologic cărtărescolog notabil din RO, elaborând ca expert basarabean privat studiul critic de fezabilitate Kitsch orbitor și geniu înaripat: Nobelul românului Cărtărescu, (Edago, 2007, 587 p.), sensibilizând autoritățile imaginii externe cum că ICR e doar o picătură într-un ocean, candidații Nobel sprijinindu-se oriunde in lume cu ÎNTREAGA forță a statului. Pentru juste aprecieri basarabene privind acest demers și altele mai unioniste în sens Armand Hrestic, vezi doar Paul Goma – Jurnal 2010 întreg, aprilie, pdf, pentru că au suprimatără de pe Wikipedia versiunea din 19 septembrie 2017 ora 14:31, care la Legături Externe începea cu acest pdf propinațist filo-cărtărescian, recomandând versiunea de pe Scribd.

Adevărul liric este că încă de la 16 februarie 2010, când i-a fost mătrășită pagina de pe Wikipedia ca „nenotabil”, neasemuitul poet revoluționar Camelian Propinațiu a avut o presimțire sinistră că va scrie tot mai multă și mai multă POEZIE de sertar, practicând vasăzică Rezistența la Incultură, evoluând de la avangardism solitar și colectiv până la excesivism și chiar ismism, într-o epocă obeză nesimțită poate mai greu suportabilă decât cea a Rezistenței prin Cultură în contra bolșevismului, deoarece unde există internet, a mai fi incult funcțional este o opțiune personală de bună voie și nesilit de nimeni, nu un eșec de care nu știi, datorat politicilor guvernului de economisiri exagerate și reiterate tocmai la viața spirituală decentă a supușilor săi.

Aici se încheie versiunea nouă de CV Propinațiu pentru editorii sau cenzorii actori statali ori nestatali consiliați de boți cu sau fără AI.

Iar versiunea veche rămâne cum a fost.

*

Despre Camelian Propinațiu

Prozator român contemporan născut la 26 octombrie 1951, Titu / Auvers-sur-Oise, Dâmboviţa. Numele vechiu: Dumitru Sandu. A absolvit Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Fizică, specializarea Biofizică. Azi, rentier şi edagon privat.

Debut publicistic cu două poezii, în Viaţa Românească, nr. 1/1986, şi cu o povestire în magazinul SF Helion, Timişoara (cetatea preferată!), iunie 1987. Diverse premii la concursuri de poezie, proză scurtă, anticipaţie, dramaturgie, roman (Premiul Nemira, 1998, pentru La un colţ de cotitură, semnat Camelian Propinaţiu).

Heteronimul trist „Camelian Propinaţiu“ vine din limba latină: propinatio = „invitare la băutură“; în Bucovina şi-n Galiţia, propinatori se numeau ţiitorii de crâşme. Se identifică literar cu un mazil din Codrii Bâcului.

Camelian Propinaţiu este nepotul preotului Grigore Constantinescu, profesorul de limba noastră cea română, la Seminarul din Chişinău, al poetului Alexei Mateevici.

Cărţi:

Trilogia “NECHEZOL. Întâmplări din viaţa înlocuitorilor de intelectuali”, inclusiv a rău chinuiţilor de Sindromul Refu, când se cred refuzaţi la export doar pentru că s-au născut în RO: 1. La un colţ de cotitură, Ed. Nemira, 1999; 2. Muşcătura, EvAGO, 2011; 3.Oligopedagogia, Edago, 2006.
La un colţ de cotitură, Ed. Nemira, 1999 (Ed. a doua, Edago, 2006); redactor – opozantul la ceauşism Dan Petrescu, văzând „adevăratul şi unicul până acum roman al tranziţiei“. Muşcătura (EvAGO, 2011), romanul imposibilităţii de a nu „publica“, deşi pe Poezie a luat-o dracu’. Oligopedagogia, Edago, 2006, roman latino-american şi sovieto-rus despre absurditatea de a învăţa pe altul.

Având încheiată această trilogie care l-a terminat, Trilogia Nechezol, Propinaţiu a fost de acord că şi-aşa se scrie prea mult şi s-a autosuspendat ca prozator român contemporan şi, intelectual-fără-stăpân abătându-se de la trebi, rentier căutat de amici, s-a impus nu numai ortacilor săi, drept întâiul şi poate unicul cărtărescolog din RO, scriind ca expert basarabean privat studiul critic de fezabilitate Kitsch orbitor şi geniu înaripat: Nobel-ul românului Cărtărescu, (Edago, 2007, 587 p.), sensibilizând autorităţile că ICR e doar o picatură într-un ocean, candidaţii Nobel sprijinindu-se oriunde in lume cu ÎNTREAGA forţă a statului. Pentru juste aprecieri, v. Paul Goma – Jurnal 2010, aprilie.

Dl. Cameleon Popândău se va ilustra, ca tot omul din subterană, şi ca postac profesionist, teoretizând dinadins prolix unele „Probleme de Bază ale Românilor“ în pedefeul Postromânismul, Editura Virtuală AGO, 2011, prefaţiune la „reacţiile şi deflagraţiile alese“ din culegerea de comentarii exemplare, „manual pentru postaci profesionişti“, Luminarea Poporului, (EvAGO, 2011, 819 p.).

La Târgul de Carte Gaudeamus 2006, Camelian Propinaţiu a difuzat evocarea: Puii păsării cu clonţ de rubin pe urmele poetului Nicolae Labiş, Edago, 2006, împlinindu-se 50 de ani sumbri şi rău prevestitori a extincţie colectivă şi tăierea limbii, de la acel omor.

Work in Progress. Împotriva unor jurăminte că nu se va mai băga ca tiramisul în ciorba de burtă civică, Camelian Propinaţiu nu ignoră creşterea unui dosar… voluminos din intervenţiile întru Marea Recuperare a istoriei culturale netrăite în calea năvălirilor barbare sub imperii deznaţionalizante, sustenabilă dacă 20% din amenzi sau accize, 33% din recuperări şi din sponsorizările politice, 12% taxe de lux pe televiziuni/ tabloide şi 10-15% din investiţiile în carosabil/ imobiliare se alocă românilor la Infrastructura Intelectuală şi la Educaţie, de la Nistru pân’ la Tisa şi de la Sydney la Tamisa.