Poet și prozator român contemporan, născut la 26 octombrie 1951 în Titu, județul Dâmbovița. Numele vechi: Dumitru Sandu. A absolvit Universitatea din București, Facultatea de Fizică, specializarea Biofizică.
Debut publicistic cu două poezii, în Viața Românească, nr. 1/1986, și cu o povestire în magazinul SF Helion, Timișoara, iunie 1987. Diverse premii la concursuri de poezie, proză scurtă, anticipație, dramaturgie, roman (Premiul Nemira, 1998, pentru La un colț de cotitură, semnat Camelian Propinațiu).
Heteronimul „Camelian Propinațiu“ vine din limba latină: propinatio = „invitare la băutură“; în Bucovina și Galiția, propinatori se numeau țiitorii de crâșme.
Se identifică literar cu un mazil basarabean din Codrii Bâcului.
Camelian Propinațiu este nepotul preotului Grigore Constantinescu, profesorul de limba noastră cea română, la Seminarul din Chișinău, al poetului Alexei Mateevici.
Cărți importante, tipărite sau pdf-uri:
Trilogia “NECHEZOL. Întâmplări din viața înlocuitorilor de intelectuali”:
1. La un colț de cotitură, Editura Nemira, 1999;
2. Oligopedagogia, Editura Edago, 2006.
3. Mușcătura, Edituara EvAGO, 2011; pdf
La un colț de cotitură, Ed. Nemira, 1999 (Ed. a doua, Edago, 2006); redactorul de carte, opozantul la ceaușism Dan Petrescu, văzând aici, 10 ani după Revoluție, „adevăratul și unicul până acum roman al tranziției“. (Dan Petrescu – „În răspăr”, Ed. Nemira 2000, p. 37)
Oligopedagogia, Edago, 2006, roman latino-american și sovieto-rus despre absurditatea de a învăța pe altul, într-un sistem educativ nefrecventabil.
Mușcătura (EvAGO, 2011), romanul imposibilității de a nu „publica“, deși „pe Poezie a luat-o dracu”, de unde și delirul lui Armand Hrestic despre o instituție providențială, Uniunea Scriitorilor de pdf-uri.
La Târgul de Carte Gaudeamus 2006, Camelian Propinațiu a difuzat evocarea: Puii păsării cu clonț de rubin pe urmele poetului Nicolae Labiș, Edago, 2006, împlinindu-se 50 de ani sumbri și rău prevestitori a extincție colectivă și tăierea limbii, de la acel omor.
Dl. Cameleon Popândău, cum a fost poetul botezat de un preopinent pe chat, se va ilustra, ca tot omul din subterană, și ca postac profesionist, teoretizând dinadins prolix unele „Probleme de Bază ale Românilor“ în pedefeul Postromânismul, Editura Virtuală AGO, 2011, prefațiune la „reacțiile și deflagrațiile alese“ din culegerea pdf de comentarii exemplare, „manual pentru postaci profesioniști“, Luminarea Poporului, (EvAGO, 2011, 819 p.).
De notat că Armand Hrestic îi semnala lui Ioil Borgiah drept notabil acest veritabil „Curs scurt de Inițiere spirituală ca postac profesionist”, deoarece se bazează pe nișteListe de cărți și trăiri bune, fie Lista lui Propinațiu, fie oricare alta tot de pdf-uri gratis, descărcate mai mult de pe net, propusă pe drumul Marii Recuperări a istoriei netrăite de popoarele din Est, presărate în calea năvălirilor barbare ca o avangardă a civilizațiunii occidentale.
Având în 2011 deplin încheiată Trilogia Nechezol, deplin exprimat, prozatorul român contemporan Camelian Propinațiu fiind un poet hiperactiv, deși a promis cititorilor de mesaje că nu mai scrie ci doar bea și clevetește, a ajuns să figureze vremelnic în Wikipedia drept întâiul cronologic cărtărescolog notabil din RO, elaborând ca expert basarabean privat studiul critic de fezabilitate Kitsch orbitor și geniu înaripat: Nobelul românului Cărtărescu, (Edago, 2007, 587 p.), sensibilizând autoritățile imaginii externe cum că ICR e doar o picătură într-un ocean, candidații Nobel sprijinindu-se oriunde in lume cu ÎNTREAGA forță a statului. Pentru juste aprecieri basarabene privind acest demers și altele mai unioniste în sens Armand Hrestic, vezi doar Paul Goma – Jurnal 2010 întreg, aprilie, pdf, pentru că au suprimatără de pe Wikipedia versiunea din 19 septembrie 2017 ora 14:31, care la Legături Externe începea cu acest pdf propinațist filo-cărtărescian, recomandând versiunea de pe Scribd.
Adevărul liric este că încă de la 16 februarie 2010, când i-a fost mătrășită pagina de pe Wikipedia ca „nenotabil”, neasemuitul poet revoluționar Camelian Propinațiu a avut o presimțire sinistră că va scrie tot mai multă și mai multă POEZIE de sertar, practicând vasăzică Rezistența la Incultură, evoluând de la avangardism solitar și colectiv până la excesivism și chiar ismism, într-o epocă obeză nesimțită poate mai greu suportabilă decât cea a Rezistenței prin Cultură în contra bolșevismului, deoarece unde există internet, a mai fi incult funcțional este o opțiune personală de bună voie și nesilit de nimeni, nu un eșec de care nu știi, datorat politicilor guvernului de economisiri exagerate și reiterate tocmai la viața spirituală decentă a supușilor săi.
*
Camelian Propinatiu (born 1951, as Sandu Dumitru) is a Romanian poet, prose writer, essayist and diarist. He graduated from the University of Bucharest, Faculty of Physics, specializing in Biophysics. The heteronym "Camelian Propinatiu" comes from the Latin: propinatio = "invitation to drink".
His publishing debut was with two poems, in the magazine "Viața Românească", no. 1/1986, and with a story in the Science Fiction magazine "Helion", Timișoara, June 1987.
Various prizes in poetry, short prose, anticipation, dramaturgy, novel competitions (Nemira Prize, 1998, for “The atomic point”).
He wrote the Trilogy “NECHEZOL. Incidents from the life of intellectual substitutes” (“nechezol” = coffee substitute during the years of the Bolshevik Ceaușescu dictatorship):
volume 1. “The atomic point”, Nemira Publishing House, 1999;
volume 2. “Oligopedagogy”, Edago Publishing House, 2006.
volume 3. “The bite”, EvAGO Publishing House, 2011; pdf
In a 547-page critical feasibility study, “Dazzling kitsch and winged genius: Romanian Nobel Cărtărescu”, (Edago Publishing House, 2007.) .) Camelian Propinatiu anticipated very early the fulminating international career of the great contemporary author Mircea Cărtărescu.
For reasons of ecological conscience, Camelian Propinațiu prefers to publish his writings in pdf format. He defines himself as non-conservative, fascinated by avant-garde, attitude and experimentalism.
In the apartment next door, a happy stepfather tortures some children, when he is not busy with another hobby. You can’t pretend not to hear the neighbors’ scandal, even if you are watching an exciting TV series or playing on the computer. It would seem that in order to knock on the neighbors’ door, everyone is waiting to hear on the TV that today there is uncensored bad news from the next room! That’s good, though. It would be worse if your favorite influencer convinced you that it is normal for children to be starved, tortured or slaughtered somewhere, because there are too many mouths on the planet!
Now your apartment is once again echoing with the cries of the innocents and their mother, but you remain silent, your attention fixed on the screen. Caught in your own imagination, it’s easier for you to ignore the suffering of your neighbors or rationalize the cruelty as explicable. After all, what can one person do against the weight of so many mute people, let alone the indifference of the masses to everything? But the news will come someday, a harsh reminder of the tragedy you chose to ignore through happy complicity. Your comfort, your amusement, your desire to avoid confrontation cannot last forever. At what cost? The children next door, their lives torn apart, their unanswered screams, our human future tarnished.
You tell yourself that it’s none of your business, that you have no obligation to intervene, to argue with a madman. However, the sound of their pain pierces the walls, an eternal reproach for your blissful drowsiness. How long can you sit idly by, pretending that you neither hear the screams nor have you seen films about the horrors of human bestial history? The weight of your inaction grows with each passing day, a burden on your numb conscience. It would seem that, in order to protest, everyone is waiting to hear on television that today uncensored bad news is coming from so close, from a few steps away. You tell yourself that you are powerless, that a single voice cannot make a difference in such darkness of silence.
Wake up! The apartment next door, a place of unimaginable cruelty, will haunt your serenity tomorrow. You will not be able to ignore the cries for help, whose drill pierces the thin walls of the happy complicity. It is time to step forward, to be the voice of the deprived, to stand firm against the darkness and the silence. Because, in the end, the true measure of a man is not what he gnaws like a mouse in front of the monitor, but what he chooses to do. The choice is yours, to remain silent and complicit, or to raise your voice so that the other silent neighbors can hear you. The dying people in the apartment next to you are just waiting for your decision, because they could have been your own children.
Mai întâi s-a speriat de româneasca invazie influencerul Nigel Farage. Dunăre de mânie, a fugit luând cu el și UK din UE. Apoi, nu ne-a mai vrut pe noi și pe bulgari Rutte al Olandei, negândind că slăbește flancul sudic al viitorului NATO, încurajând pe Putin să privească spre Veneția peste Chișinău, București și Belgrad.
Dar cel mai speriat de bulgari și români fu Nehammer al Austriei, convins că dacă nu face pe scenă gestul de a zice Niet, atunci pierde alegerile și nu va mai fi niciodată Cancelar.
De fapt, scriitorii noștri Gospodinov și Cărtărescu oricum circulau, mai mult clasa muncitoare aștepta în vamă cu TIR-ul sau Dacia, copii veniți cu daruri la părinți de Sărbători, din An în Paști.
Ci furișându-se Armata Roșie a Rusiei mai aproape de Odessa în Ucraina, printr-un război de judecat la standardele umanismului secolului XXI, neprimirea în Schengen a balcanicilor producea euroscepticism. Și abia atunci ni s-au deschis porțile, când nu mai speram!
Acum bulgarii și românii sunt europeni deplini, fie și cam târziu. Ei pot sta oricând pe malul Moselei, ascultând Boney M By the rivers of Babylon/ There we sat down/ Yeah, we wept, dar fără să danseze, îmbufnați ca poetul îndrăgostit care și-a cucerit muza abia după ce s-a măritat cu altul și a divorțat, fiind ea după zece ani, liberă.
At the Moselle River, looking towards the Schengen village, there we sat down and wept
First, the influencer Nigel Farage was scared of the Romanian invasion. Danube in anger, he fled, taking the UK with him from the EU. Then, Rutte of the Netherlands did not want us and the Bulgarians anymore, not thinking that he was weakening the southern flank of the future NATO, encouraging Putin to look towards Venice over Chișinău, Bucharest and Belgrade.
But the one who was most scared of the Bulgarians and Romanians was Nehammer of Austria, convinced that if he did not make the gesture of saying Niet on stage then he would lose the elections and would never be Chancellor again.
In fact, our writers Gospodinov and Cărtărescu were circulating anyway, more the working class was waiting at customs with the TIR or the Dacia, children who came with gifts to their parents for the Holidays, not always.
But as the Russian Red Army crept closer to Odessa in Ukraine, through a war to be judged by the standards of 21st century humanism, the non-admission of the Balkans to Schengen produced Euroscepticism. And only then did the gates open for us, when we had no more hope!
Now Bulgarians and Romanians are full Europeans, even a little late. They can always sit on the banks of the Moselle, listening to Boney M By the rivers of Babylon/ There we sat down/ Yeah, we wept, but without dancing, gloomy like the poet in love who conquered his muse only after he married another and divorced her, being free after ten years. .
In a meadow where the wind swayed free, Lived three friends—quite different, you see. A sheep so gentle, wool so bright, A goat who climbed with stubborn might, And a pig who dreamed of fields untamed, Together faced a choice unnamed.
The bear stood strong, his voice was deep, Promised safety, vowed to keep The forest calm, the rivers clear, Yet his strength brought quiet fear.
The wolf was sharp, his words like steel, He spoke of cunning, change, and zeal. He said, “The strong will take their place,” But left behind a ruthless trace.
The tiger prowled with regal air, Golden eyes that dared them stare. “Through power, pride, and endless fight, We’ll rule with glory, fierce and bright.”
The sheep stepped forth, “I long for peace, A world where fear and fights will cease.” The goat said, “But we must be wise, A leader’s might should match the prize.” The pig then sighed, “Through all this din, Who rules should serve, not just win.”
Their voices rose, they cast their say, Hoping for a brighter day. Yet who they chose, none quite could tell, For power and peace must balance well.
/// Written with the help of Bing Microsoft Copilot.
