Prozator român contemporan născut la 26 octombrie 1951, Titu / Auvers-sur-Oise, Dâmboviţa. Numele vechiu: Dumitru Sandu. A absolvit Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Fizică, specializarea Biofizică. Azi, rentier şi edagon privat.

Debut publicistic cu două poezii, în Viaţa Românească, nr. 1/1986, şi cu o povestire în magazinul SF Helion, Timişoara (cetatea preferată!), iunie 1987. Diverse premii la concursuri de poezie, proză scurtă, anticipaţie, dramaturgie, roman (Premiul Nemira, 1998, pentru La un colţ de cotitură, semnat Camelian Propinaţiu).

Heteronimul trist „Camelian Propinaţiu“ vine din limba latină: propinatio = „invitare la băutură“; în Bucovina şi-n Galiţia, propinatori se numeau ţiitorii de crâşme. Se identifică literar cu un mazil din Codrii Bâcului.

Camelian Propinaţiu este nepotul preotului Grigore Constantinescu, profesorul de limba noastră cea română, la Seminarul din Chişinău, al poetului Alexei Mateevici.

Cărţi:

Trilogia “NECHEZOL. Întâmplări din viaţa înlocuitorilor de intelectuali”, inclusiv a rău chinuiţilor de Sindromul Refu, când se cred refuzaţi la export doar pentru că s-au născut în RO: 1. La un colţ de cotitură, Ed. Nemira, 1999; 2. Muşcătura, EvAGO, 2011; 3.Oligopedagogia, Edago, 2006.
La un colţ de cotitură, Ed. Nemira, 1999 (Ed. a doua, Edago, 2006); redactor – opozantul la ceauşism Dan Petrescu, văzând „adevăratul şi unicul până acum roman al tranziţiei“. Muşcătura (EvAGO, 2011), romanul imposibilităţii de a nu „publica“, deşi pe Poezie a luat-o dracu’. Oligopedagogia, Edago, 2006, roman latino-american şi sovieto-rus despre absurditatea de a învăţa pe altul.

Având încheiată această trilogie care l-a terminat, Trilogia Nechezol, Propinaţiu a fost de acord că şi-aşa se scrie prea mult şi s-a autosuspendat ca prozator român contemporan şi, intelectual-fără-stăpân abătându-se de la trebi, rentier căutat de amici, s-a impus nu numai ortacilor săi, drept întâiul şi poate unicul cărtărescolog din RO, scriind ca expert basarabean privat studiul critic de fezabilitate Kitsch orbitor şi geniu înaripat: Nobel-ul românului Cărtărescu, (Edago, 2007, 587 p.), sensibilizând autorităţile că ICR e doar o picatură într-un ocean, candidaţii Nobel sprijinindu-se oriunde in lume cu ÎNTREAGA forţă a statului. Pentru juste aprecieri, v. Paul Goma – Jurnal 2010, aprilie.

Dl. Cameleon Popândău se va ilustra, ca tot omul din subterană, şi ca postac profesionist, teoretizând dinadins prolix unele „Probleme de Bază ale Românilor“ în pedefeul Postromânismul, Editura Virtuală AGO, 2011, prefaţiune la „reacţiile şi deflagraţiile alese“ din culegerea de comentarii exemplare, „manual pentru postaci profesionişti“, Luminarea Poporului, (EvAGO, 2011, 819 p.).

La Târgul de Carte Gaudeamus 2006, Camelian Propinaţiu a difuzat evocarea: Puii păsării cu clonţ de rubin pe urmele poetului Nicolae Labiş, Edago, 2006, împlinindu-se 50 de ani sumbri şi rău prevestitori a extincţie colectivă şi tăierea limbii, de la acel omor.

Work in Progress. Împotriva unor jurăminte că nu se va mai băga ca tiramisul în ciorba de burtă civică, Camelian Propinaţiu nu ignoră creşterea unui dosar… voluminos din intervenţiile întru Marea Recuperare a istoriei culturale netrăite în calea năvălirilor barbare sub imperii deznaţionalizante, sustenabilă dacă 20% din amenzi sau accize, 33% din recuperări şi din sponsorizările politice, 12% taxe de lux pe televiziuni/ tabloide şi 10-15% din investiţiile în carosabil/ imobiliare se alocă românilor la Infrastructura Intelectuală şi la Educaţie, de la Nistru pân’ la Tisa şi de la Sydney la Tamisa.

Site in reconstructie.