”Tare m-aș iubi cu tine! Te-aș ucide! Așa șoptit-a Luna în rochia roșie a asfințitului.
De-atunci tot beau, tot beau și-aștept la colțul străzii clipa propulsării pe orbita-ndepărtată unde aștrii nu apun.
Edgar Allan Poe training for the Apollo Program
"I would love you so much! I would kill you!" Thus whispered the Moon in the red dress of the sunset.
Since then I've been drinking, drinking and waiting at the street corner for the moment of propulsion into the distant orbit where the stars never set.
Numărul de ianuarie avea rezervat înainte de Revoluție un consistent omagiu de ziua de naștere adus dictatorului bolșevic Nicolae Ceaușescu.
Prima poezie, Novalis decodând semnalele răsăritului de lună, socotește poezia naturii suficient de puternică să nu te înmlăștinezi în codrii disperării chiar în bezna totalitară întrevăzându-se un Mâine, când soarele răsări-va normal.
A doua poezie, Thomas Mann deplângând exasperanta ineficiență a Poeziei, observă cum după industrializare calculul primează lirismului natural și atunci supraputerile rămân, indiferent de ideologie, niște imperialisme agresive, chiar cu riscul distrugerii planetei.
Viaţa Românească, Anul 81, nr. 1/1986, p. 64, captură de pe Arcanum.
Novalis decodând semnalele răsăritului de lună
Brazii constrâng bezna să ţipe, sfâşiind-o cu miliardele de ace mai negre decât întunericul primordial.
Până când un punct luminos se aprinde între cetini şi cântă peste munţii de grea tăcere.
Visătorul îndrăzneşte acum să apuce cărările fosforescente, convins că nu se va înmlăştina în codrii disperării...
Aurul lunii e certitudinea că soarele însângerat al asfinţitului încă mai arde în haos şi, desigur, mâine răsări-va normal.
Novalis decoding the signals of the moonrise
The fir trees force the darkness to scream, tearing it with billions of needles blacker than the primordial darkness.
Until a point of light lights up among the pines and sings over the mountains of heavy silence.
The dreamer now dares to take the phosphorescent paths, convinced that he will not get bogged down in the forests of despair...
The gold of the moon is the certainty that the bloody sun of the sunset still burns in chaos and, of course, tomorrow will rise normally.
Thomas Mann deplângând exasperanta ineficiență a Poeziei
Cine are acces la dosarele secrete ale Poeziei cu duioşie relatează despre aşa-numitul Pact Poe-Esenin.
Lunar tratat în versuri de neproliferare a spaimelor nocturne, clar ca lumina zilei, ca apa de izvor, ca ginul şi ca vodca, la Marea Bering în amurg semnat de Poe şi Esenin.
Şi totuşi, încă neratificat! Pentru că Poezia a pierdut cândva-cândva a Odei Bucuriei credibilitate, pe muntele de tomuri glacializând cubul rigid al calculului unui calcul.
În care numai negrul Corb şi Omul negru se mai aud dialogând spectral de-ncet, deasupra inimilor noastre: Niet-Nevermore!
Thomas Mann lamenting the exasperating inefficiency of Poetry
Who has access to the secret files of Poetry tenderly reports about the so-called Poe-Yesenin Pact.
A lunar treatise in verse of non-proliferation of nocturnal terrors, clear as daylight, like spring water, like gin and vodka, on the Bering Sea at dusk signed by Poe and Yesenin.
And yet, still not ratified! Because Poetry lost sometime the credibility of the Ode to Joy on the mountain of tomes freezing the rigid cube of the calculation of a calculation.
In which only the black Raven and the Black Man are heard now, slowly, spectrally, above our hearts: Niet-Nevermore!
