Cutremurul din Tōhoku, 11 martie 2011, urmat de un groaznic tsunami,
a găsit umanitatea (= oameni mulți) nepregătită pentru gestionarea
unei ocazii atât de rare de acces la lirismul grandorii unei catastrofe de mit.

Și nu era pe ecran decât un tsunami de pe Terra, măcar știam ce e ăsta!
Nu era un exces de nesolicitată furnizare de energie ieftină,
provenită din niște tot incontrolabile surse extraterestre imense.

Totuși, pentru artist, cutremurătoare a fost priveliștea lugubră
a micilor ustensile omenești: mobilier, tv, calculatoare, cărți, portofele, suveniruri,
automobile, pereți și acoperișuri, ambarcațiuni, chiar avioane, purtate-n torent.

Toate-s nimicuri, iar vreun Yukio Miyagy, pe atunci deja un puști matur,
a ridicat militărește mâinile dinaintea radiologului, predându-se
ca și cum contorul Geiger ar fi ceva legat de bomba atomică.

Acum e pictor macchiaiolli în universul imaginar, imaginar dar imaginabil,
bea în Caffè Bardi cu Modigliani, comentând profetic cu nostalgie
pozele fetelor din Livorno, de pe TikTok, Facebook și Instagram.

Datorită politicienilor noștri înțelepți, catastrofe îngrozitoare nu vor mai fi,
pensionarii și șomerii vor huzuri, iar domnișoarele vor avea gâturi mult mai lungi, 
vor citi din Dante măcar Vita Nuova și nu se vor mai epila peste tot.

Forgotten Tsunami with Modigliani


Tohoku earthquake, March 11, 2011, followed by a terrible tsunami
he found humanity (= many people) unprepared to handle it
such a rare opportunity to access the lyrism of the grandeur of a mythical catastrophe.

And there was only a tsunami on Earth on the screen, at least I knew what that was!
It was not an excess of unsolicited supply of cheap energy,
coming from some still uncontrollable immense extraterrestrial sources.

However, for an artist, what was shocking was the lugubrious sight
of small human utensils: furniture, TVs, computers, books, wallets, souvenirs,
cars, walls and roofs, boats, even airplanes, carried away by the torrent.

It's all nothing, and some Yukio Miyagy, then already a mature kid
he raised his hands before the radiologist, surrendering
as if the Geiger counter was something related to the atomic bomb.

Now he's a macchiaioli painter in the imaginary universe, imaginary but imaginable,
drinking in Caffè Bardi absinth with Modigliani, prophetically commenting 
on the pictures of girls from Livorno, on TikTok, Facebook and Instagram.

Thanks to some wise politicians, terrible catastrophes will no longer happen,
pensioners and the unemployed will party, and young ladies will have much longer necks,
they will read from Dante at least Vita Nuova and will not be waxed everywhere.