Poet și prozator român contemporan, născut la 26 octombrie 1951 în Titu, județul Dâmbovița. Numele vechi: Dumitru Sandu. A absolvit Universitatea din București, Facultatea de Fizică, specializarea Biofizică.
Debut publicistic cu două poezii, în Viața Românească, nr. 1/1986, și cu o povestire în magazinul SF Helion, Timișoara, iunie 1987. Diverse premii la concursuri de poezie, proză scurtă, anticipație, dramaturgie, roman (Premiul Nemira, 1998, pentru La un colț de cotitură, semnat Camelian Propinațiu).
Heteronimul „Camelian Propinațiu“ vine din limba latină: propinatio = „invitare la băutură“; în Bucovina și Galiția, propinatori se numeau țiitorii de crâșme.
Se identifică literar cu un mazil basarabean din Codrii Bâcului.
Camelian Propinațiu este nepotul preotului Grigore Constantinescu, profesorul de limba noastră cea română, la Seminarul din Chișinău, al poetului Alexei Mateevici.
Cărți importante, tipărite sau pdf-uri:
Trilogia “NECHEZOL. Întâmplări din viața înlocuitorilor de intelectuali”:
1. La un colț de cotitură, Editura Nemira, 1999;
2. Oligopedagogia, Editura Edago, 2006.
3. Mușcătura, Edituara EvAGO, 2011; pdf
La un colț de cotitură, Ed. Nemira, 1999 (Ed. a doua, Edago, 2006); redactorul de carte, opozantul la ceaușism Dan Petrescu, văzând aici, 10 ani după Revoluție, „adevăratul și unicul până acum roman al tranziției“. (Dan Petrescu – „În răspăr”, Ed. Nemira 2000, p. 37)
Oligopedagogia, Edago, 2006, roman latino-american și sovieto-rus despre absurditatea de a învăța pe altul, într-un sistem educativ nefrecventabil.
Mușcătura (EvAGO, 2011), romanul imposibilității de a nu „publica“, deși „pe Poezie a luat-o dracu”, de unde și delirul lui Armand Hrestic despre o instituție providențială, Uniunea Scriitorilor de pdf-uri.
La Târgul de Carte Gaudeamus 2006, Camelian Propinațiu a difuzat evocarea: Puii păsării cu clonț de rubin pe urmele poetului Nicolae Labiș, Edago, 2006, împlinindu-se 50 de ani sumbri și rău prevestitori a extincție colectivă și tăierea limbii, de la acel omor.
Dl. Cameleon Popândău, cum a fost poetul botezat de un preopinent pe chat, se va ilustra, ca tot omul din subterană, și ca postac profesionist, teoretizând dinadins prolix unele „Probleme de Bază ale Românilor“ în pedefeul Postromânismul, Editura Virtuală AGO, 2011, prefațiune la „reacțiile și deflagrațiile alese“ din culegerea pdf de comentarii exemplare, „manual pentru postaci profesioniști“, Luminarea Poporului, (EvAGO, 2011, 819 p.).
De notat că Armand Hrestic îi semnala lui Ioil Borgiah drept notabil acest veritabil „Curs scurt de Inițiere spirituală ca postac profesionist”, deoarece se bazează pe nișteListe de cărți și trăiri bune, fie Lista lui Propinațiu, fie oricare alta tot de pdf-uri gratis, descărcate mai mult de pe net, propusă pe drumul Marii Recuperări a istoriei netrăite de popoarele din Est, presărate în calea năvălirilor barbare ca o avangardă a civilizațiunii occidentale.
Având în 2011 deplin încheiată Trilogia Nechezol, deplin exprimat, prozatorul român contemporan Camelian Propinațiu fiind un poet hiperactiv, deși a promis cititorilor de mesaje că nu mai scrie ci doar bea și clevetește, a ajuns să figureze vremelnic în Wikipedia drept întâiul cronologic cărtărescolog notabil din RO, elaborând ca expert basarabean privat studiul critic de fezabilitate Kitsch orbitor și geniu înaripat: Nobelul românului Cărtărescu, (Edago, 2007, 587 p.), sensibilizând autoritățile imaginii externe cum că ICR e doar o picătură într-un ocean, candidații Nobel sprijinindu-se oriunde in lume cu ÎNTREAGA forță a statului. Pentru juste aprecieri basarabene privind acest demers și altele mai unioniste în sens Armand Hrestic, vezi doar Paul Goma – Jurnal 2010 întreg, aprilie, pdf, pentru că au suprimatără de pe Wikipedia versiunea din 19 septembrie 2017 ora 14:31, care la Legături Externe începea cu acest pdf propinațist filo-cărtărescian, recomandând versiunea de pe Scribd.
Adevărul liric este că încă de la 16 februarie 2010, când i-a fost mătrășită pagina de pe Wikipedia ca „nenotabil”, neasemuitul poet revoluționar Camelian Propinațiu a avut o presimțire sinistră că va scrie tot mai multă și mai multă POEZIE de sertar, practicând vasăzică Rezistența la Incultură, evoluând de la avangardism solitar și colectiv până la excesivism și chiar ismism, într-o epocă obeză nesimțită poate mai greu suportabilă decât cea a Rezistenței prin Cultură în contra bolșevismului, deoarece unde există internet, a mai fi incult funcțional este o opțiune personală de bună voie și nesilit de nimeni, nu un eșec de care nu știi, datorat politicilor guvernului de economisiri exagerate și reiterate tocmai la viața spirituală decentă a supușilor săi.
*
Camelian Propinatiu (born 1951, as Sandu Dumitru) is a Romanian poet, prose writer, essayist and diarist. He graduated from the University of Bucharest, Faculty of Physics, specializing in Biophysics. The heteronym "Camelian Propinatiu" comes from the Latin: propinatio = "invitation to drink".
His publishing debut was with two poems, in the magazine "Viața Românească", no. 1/1986, and with a story in the Science Fiction magazine "Helion", Timișoara, June 1987.
Various prizes in poetry, short prose, anticipation, dramaturgy, novel competitions (Nemira Prize, 1998, for “The atomic point”).
He wrote the Trilogy “NECHEZOL. Incidents from the life of intellectual substitutes” (“nechezol” = coffee substitute during the years of the Bolshevik Ceaușescu dictatorship):
volume 1. “The atomic point”, Nemira Publishing House, 1999;
volume 2. “Oligopedagogy”, Edago Publishing House, 2006.
volume 3. “The bite”, EvAGO Publishing House, 2011; pdf
In a 547-page critical feasibility study, “Dazzling kitsch and winged genius: Romanian Nobel Cărtărescu”, (Edago Publishing House, 2007.) .) Camelian Propinatiu anticipated very early the fulminating international career of the great contemporary author Mircea Cărtărescu.
For reasons of ecological conscience, Camelian Propinațiu prefers to publish his writings in pdf format. He defines himself as non-conservative, fascinated by avant-garde, attitude and experimentalism.
Cutremurul din Tōhoku, 11 martie 2011, urmat de un groaznic tsunami, a găsit umanitatea (= oameni mulți) nepregătită pentru gestionarea unei ocazii atât de rare de acces la lirismul grandorii unei catastrofe de mit.
Și nu era pe ecran decât un tsunami de pe Terra, măcar știam ce e ăsta! Nu era un exces de nesolicitată furnizare de energie ieftină, provenită din niște tot incontrolabile surse extraterestre imense.
Totuși, pentru artist, cutremurătoare a fost priveliștea lugubră a micilor ustensile omenești: mobilier, tv, calculatoare, cărți, portofele, suveniruri, automobile, pereți și acoperișuri, ambarcațiuni, chiar avioane, purtate-n torent.
Toate-s nimicuri, iar vreun Yukio Miyagy, pe atunci deja un puști matur, a ridicat militărește mâinile dinaintea radiologului, predându-se ca și cum contorul Geiger ar fi ceva legat de bomba atomică.
Acum e pictor macchiaiolli în universul imaginar, imaginar dar imaginabil, bea în Caffè Bardi cu Modigliani, comentând profetic cu nostalgie pozele fetelor din Livorno, de pe TikTok, Facebook și Instagram.
Datorită politicienilor noștri înțelepți, catastrofe îngrozitoare nu vor mai fi, pensionarii și șomerii vor huzuri, iar domnișoarele vor avea gâturi mult mai lungi, vor citi din Dante măcar Vita Nuova și nu se vor mai epila peste tot.
Forgotten Tsunami with Modigliani
Tohoku earthquake, March 11, 2011, followed by a terrible tsunami he found humanity (= many people) unprepared to handle it such a rare opportunity to access the lyrism of the grandeur of a mythical catastrophe.
And there was only a tsunami on Earth on the screen, at least I knew what that was! It was not an excess of unsolicited supply of cheap energy, coming from some still uncontrollable immense extraterrestrial sources.
However, for an artist, what was shocking was the lugubrious sight of small human utensils: furniture, TVs, computers, books, wallets, souvenirs, cars, walls and roofs, boats, even airplanes, carried away by the torrent.
It's all nothing, and some Yukio Miyagy, then already a mature kid he raised his hands before the radiologist, surrendering as if the Geiger counter was something related to the atomic bomb.
Now he's a macchiaioli painter in the imaginary universe, imaginary but imaginable, drinking in Caffè Bardi absinth with Modigliani, prophetically commenting on the pictures of girls from Livorno, on TikTok, Facebook and Instagram.
Thanks to some wise politicians, terrible catastrophes will no longer happen, pensioners and the unemployed will party, and young ladies will have much longer necks, they will read from Dante at least Vita Nuova and will not be waxed everywhere.
Numărul de ianuarie avea rezervat înainte de Revoluție un consistent omagiu de ziua de naștere adus dictatorului bolșevic Nicolae Ceaușescu.
Prima poezie, Novalis decodând semnalele răsăritului de lună, socotește poezia naturii suficient de puternică să nu te înmlăștinezi în codrii disperării chiar în bezna totalitară întrevăzându-se un Mâine, când soarele răsări-va normal.
A doua poezie, Thomas Mann deplângând exasperanta ineficiență a Poeziei, observă cum după industrializare calculul primează lirismului natural și atunci supraputerile rămân, indiferent de ideologie, niște imperialisme agresive, chiar cu riscul distrugerii planetei.
Viaţa Românească, Anul 81, nr. 1/1986, p. 64, captură de pe Arcanum.
Novalis decodând semnalele răsăritului de lună
Brazii constrâng bezna să ţipe, sfâşiind-o cu miliardele de ace mai negre decât întunericul primordial.
Până când un punct luminos se aprinde între cetini şi cântă peste munţii de grea tăcere.
Visătorul îndrăzneşte acum să apuce cărările fosforescente, convins că nu se va înmlăştina în codrii disperării...
Aurul lunii e certitudinea că soarele însângerat al asfinţitului încă mai arde în haos şi, desigur, mâine răsări-va normal.
Novalis decoding the signals of the moonrise
The fir trees force the darkness to scream, tearing it with billions of needles blacker than the primordial darkness.
Until a point of light lights up among the pines and sings over the mountains of heavy silence.
The dreamer now dares to take the phosphorescent paths, convinced that he will not get bogged down in the forests of despair...
The gold of the moon is the certainty that the bloody sun of the sunset still burns in chaos and, of course, tomorrow will rise normally.
Thomas Mann deplângând exasperanta ineficiență a Poeziei
Cine are acces la dosarele secrete ale Poeziei cu duioşie relatează despre aşa-numitul Pact Poe-Esenin.
Lunar tratat în versuri de neproliferare a spaimelor nocturne, clar ca lumina zilei, ca apa de izvor, ca ginul şi ca vodca, la Marea Bering în amurg semnat de Poe şi Esenin.
Şi totuşi, încă neratificat! Pentru că Poezia a pierdut cândva-cândva a Odei Bucuriei credibilitate, pe muntele de tomuri glacializând cubul rigid al calculului unui calcul.
În care numai negrul Corb şi Omul negru se mai aud dialogând spectral de-ncet, deasupra inimilor noastre: Niet-Nevermore!
Thomas Mann lamenting the exasperating inefficiency of Poetry
Who has access to the secret files of Poetry tenderly reports about the so-called Poe-Yesenin Pact.
A lunar treatise in verse of non-proliferation of nocturnal terrors, clear as daylight, like spring water, like gin and vodka, on the Bering Sea at dusk signed by Poe and Yesenin.
And yet, still not ratified! Because Poetry lost sometime the credibility of the Ode to Joy on the mountain of tomes freezing the rigid cube of the calculation of a calculation.
In which only the black Raven and the Black Man are heard now, slowly, spectrally, above our hearts: Niet-Nevermore!
